Participant la Bătălia de la Tighina: Atâta sânge n-am văzut niciodată

De data aceasta însă lucrurile au luat o întorsătură cu totul neașteptată și din cauza stării de sănătate a președintelui Putin, transmite Știri.md cu referire la Jurnal.md. 

Aceasta este opinia colonelului în rezervă Valeriu Cerba, care a participat la războiul din stânga Nistrului, după care a făcut parte din Comisia Unificată de Control și din grupul de lucru pentru inițierea Misiunii UE de asistență la frontierele R. Moldova și Ucrainei EUBAM.

Ieri, 19 iunie, s-au împlinit 30 de ani din ziua declanșării celei mai sângeroase lupte din războiul ruso-moldovenesc, numită și Bătălia de la Tighina. Cu această ocazie, Jurnal.md a realizat un interviu cu Valeriu Cerba, care a participat nemijlocit la acea confruntare armată.

- Dle Cerba, ce vă amintiți despre ziua de 19 iunie 1992?

- Moscova și-a pregătit de atunci un scenariu bine determinat de a subjuga fostele republici ale URSS, cu scopul de a-și menține controlul în tot spațiul ex-sovietic. Această zi mă doare, căci am văzut cu ochii mei cât sânge nevinovat pot vărsa rușii. Îmi pare rău că această zi se repetă actualmente zilnic în Ucraina.

Ca întotdeauna, Rusia s-a pregătit bine înainte de a interveni în forță. Încă la începutul lui august 1991, separatiștii – cetățeni ruși, parașutați de la Moscova – au decis să-și subordoneze mai întâi poliția și instituțiile de drept constituționale. La finele lui noiembrie 1991, intrările în Bender erau deja blocate, iar străzile orașului erau patrulate de sute de gardiști, conduși de sângerosul Iuri Kostenko, un maior în rezervă al Armatei a 14-a, cu o biografie nu prea strălucită. El consuma zilnic droguri și alcool, organiza jafuri, violuri, omoruri, atacuri raider asupra întreprinderilor, vindea interlopilor aur și mașini obținute în mod fraudulos. La Bender a fost plasat în fruntea unui batalion de gardiști, constituit din mercenari, cazaci și criminali. La începutul lui decembrie, deputații locali l-au destituit din funcție pe comisarul de poliție al orașului, astăzi generalul Victor Gusleacov, iar subalternii săi erau presați să treacă sub jurisdicția așa-zisei republici transnistrene. Primind refuzuri repetate, nițel mai târziu, batalionul lui Kostenko a încercuit sediul comisariatului de poliție și periodic îi reținea și-i dezarma pe polițiști sau le fura mașinile.

Masacrul de la Bender din 19 iunie a avut loc după un scenariu bine planificat de serviciile secrete de la Tiraspol, subordonate Moscovei și Armatei a 14-a. Atunci, pe strada Pușkin din Bender, lângă tipografia orășenească, o patrulă a poliției a observat un automobil în care se afla comandantul grupului de informații speciale de la Tiraspol, maiorul Igor Ermakov, care era înarmat până în dinți. Polițiștii l-au rugat să-și prezinte actele, dar persoane necunoscute din alte mașini au deschis focul asupra băieților noștri. Incidentul a fost o provocare, căci în aceeași zi aproape 1.500 de gardiști și cazaci au desfășurat un atac organizat, cu rachete Alazan și grenade, asupra comisariatul de poliție. În preajma comisariatului, erau și câteva grădinițe, care au fost distruse.

Atunci conducerea MAI a decis să acorde sprijin polițiștilor atacați și a detașat la Bender batalionul „Fulger” și un grup de ofițeri ai ministerului, printre care eram și eu. Ne-au venit în ajutor și două autoturisme cu tineri din Armata Națională. La intrare în oraș, când treceam pe lângă Cetatea Bender, unde se afla un centru de instruire a mercenarilor, aceștia au deschis focul asupra noastră. Așa au început luptele grele. Am văzut cum veneau de la Tiraspol, pe pod, mai mult de zece tancuri. Atunci, după cum a recunoscut și fostul comandant al Armatei a 14-a, colonelul Bergman, ministrul rus al apărării Graciov a permis oficial trupelor sale să intre în război contra Moldovei. Luptele au durat până pe 22 iunie, când noi aveam deja vreo 200 de morți și vreo 350 de răniți. Repet, atâta sânge n-am văzut niciodată... În oraș, au fost distruse în jur de 1600 de călduri, iar aproape o sută de mii de civili au fugit din Bender. Atunci a urmat ultimatumul generalului Lebed, care i-a cerut președintelui Snegur să-și retragă forțele. În caz contrar, dădea el asigurări, armata rusă își va continua atacul și va ajunge până la Prut.

Planul rusesc privind crearea unui hotar administrativ de la Anenii Noi către Găgăuzia

- Dacă într-adevăr exista acest plan de preluare a controlului asupra Moldovei, de ce rușii nu au profitat de situație pentru a ocupa atunci și raioanele populate de găgăuzi?

- Rușii lucrau cu liderii găgăuzi, care mergeau la Moscova și erau instruiți la Liubeanka. Iar persoana de legătură între Tiraspol și Comrat era Ivan Burgudji. Un militar important din Armata a 14-a mi-a arătat planul lor strict secret privind crearea unui hotar administrativ de la Anenii Noi către Găgăuzia, descris pe hârtie, și cerea o sumă de bani în schimbul documentului. El mi-a spus că e din Ucraina și că nu-i pasă de conflictul ăsta, dar că avea nevoie urgent de bani pentru o mașină. N-am să-i divulg numele, pentru că nu am dreptul, totuși a existat și un martor ocular la discuția noastră, în persoana maiorului de poliție Mihai Dârțu. Eu am raportat imediat despre aceasta ministrului de Interne și ministrului Securității, dar n-am primit banii necesari, din păcate. Acum cred că raioanele găgăuze nu au fost ocupate datorită relațiilor bune ale Washingtonului cu Elțin, pentru că, după masacrul de la Bender, a intervenit în sprijinul Moldovei și congresmenul american Larry Pressler. Am ferma certitudine că SUA și statele europene care nu-și doreau ca acel conflict militar să ia amploare au așezat părțile la masa de negocieri. Astfel, s-a ajuns la încheierea monstruosului pentru noi Acord de pace din 21 iulie, care în orice caz a potolit spiritele. Iată de ce, când găgăuzii au ieșit în stradă, forțe militare ruse din Odesa au intervenit pentru a-i liniști, în rol de pacificatori.

- Unii exponenți ai secesionismului transnistrean, cum ar fi Antiufeev, Ghirkin, Karaman au fost parașutați ulterior și în Abhazia, Osetia de Sud și Donbas, unde de asemenea au participat la crearea administrațiilor separatiste. Cine, de fapt, sunt acești oameni?

- Sunt persoane selectate, finanțate și folosite de serviciile secrete ruse în toate conflictele regionale, declanșate de Kremlin. Scopul lor este eminamente meschin, dar bine determinat.

„După ce l-a pedepsit pe Poroșenko, Putin se răzbună pe Zelenski”

- În cazul în care scenariul Rusiei de a controla spațiul ex-sovietic a fost pregătit tocmai în anii ’90, să înțelegem că păcatele de azi ale lui Putin se trag încă de la Elțin?

- Atât conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte, cât și ulterioara anexare a Crimeei, și războiul din Ucraina, toate aceste cazuri de agresiune rusească au pornit de la dorința țărilor invadate de a ieși din CSI sau de a adera la comunitatea europeană. Nu degeaba Putin își exprimă regretul față de destrămarea URSS. Când noi aveam intenția de a semna Acordul de Asociere cu UE, ministrul Lavrov a declarat ferm că, deși Occidentul încearcă să convingă R. Moldova că viitorul său este perspectiva euroatlantică, Transnistria nu va merge în NATO niciodată. Tot atunci ambasadorul Muhametșin anunța că autonomia găgăuză și Taraclia vor avea parte de o atenție specială din partea Moscovei. Apoi Rogozin ne-a amenințat că vom îngheța la iarnă, dacă vom semna Acordul. La acel moment, Rusia a avut aceeași abordare și față de Ucraina și a reușit să-l convingă pe Ianukovici să nu semneze documentul, chipurile în schimbul unei sume fabuloase de bani. Ulterior Poroșenko a semnat Acordul și a fost sancționat prin anexarea Crimeei și crearea celor două regiuni separatiste în estul Ucrainei. Asta a fost răzbunarea Moscovei. Și toate aceste lucruri se leagă perfect în același lanț.

- Dacă e așa cum spuneți, Kievul și-a primit deja pedeapsa. Astăzi, pentru ce Putin pedepsește Ucraina?

- Putin ar trebui privit din alt punct de vedere. Baronul Acton spunea că puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut. Iată meteahna care îl chinuie pe Putin. E obsedat de putere, e bolnav deja și nu-l interesează nimic altceva decât ce vor scrie istoricii despre el. Se vrea lider al unei puteri mondiale și suferă când țările bogate nu-l prea iau în seamă. Furios că a pierdut lupta politică în Ucraina, el se răzbună deja pe Zelenski, pentru că acesta a încercat să-și alipească țara la Alianța Nord-Atlantică, adică să aducă NATO în coastele Rusiei. Acum el vrea să joace puternic pentru a se impune, dar totodată caută să-și acopere frustrările.

Lui nu-i pasă nici de bunăstarea țării sale, care deține rezerve colosale, în timp ce jumătate din populație plutește în sărăcie. Rusia reprezintă doar 1,5% din PIB-ul mondial, în comparație cu SUA care deține 26%, UE – 22-24% și China – 16%. Nu mai vorbim de țările europene mici, care au un PIB de vreo cinci ori mai mare decât cel al Rusiei. În aceste condiții, țarul este gol, dar își petrece zilele în dorința nebună de a domina pământul și visează la o nouă ordine mondială, în care el să bată cu pumnul în masă și să influențeze relațiile internaționale. Iată de ce, atacând Ucraina, Putin trimite săgeți și în alte țări importante.

„Putin a schimbat echilibrul în lume”

- Totuși Moscova spune că nu are alt interes decât să-și apere securitatea, arătându-se deranjată de apropierea NATO de hotarele sale...

- Care țară NATO ar dori să atace Rusia - o mare putere nucleară? La porțile Kremlinului, minciuna stă de gardă la intrare și la ieșire. Amintiți-vă de Memorandumul de la Budapesta din 1994, când Ucraina a cedat Moscovei cele 110 arme nucleare pe care le deținea. Documentul a fost semnat și de SUA, și de Marea Britanie, care se angajau, alături de Rusia, să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei cu hotarele ei recunoscute la acea oră. Cu alte cuvinte, cele trei țări s-au obligat să nu folosească niciodată forțe armate împotriva Ucrainei, cu excepția cazurilor prevăzute de Carta ONU.

Or, ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina demonstrează că pentru ruși acordurile nu valorează nici cât hârtiile pe care au fost scrise. Astfel, am ferma convingere că inițial Putin a vrut să ocupe toată Ucraina, să ajungă la hotarele cu Polonia și chiar mai departe, ca să tremure toată lumea în fața sa. Declarațiile sale precum că merge pe urmele lui Petru cel Mare, pentru a aduce în componența Rusiei toate pământurile cândva pierdute, seamănă cu o nebunie curată. Până și președintele Chinei îl îndeamnă deja să se așeze la masa de negocieri.

- Până unde va merge acest război?

- Dacă rușii ar fi în stare să treacă de Odesa, atunci tancurile lor ar sta la Prut și ar amenința România, ca parte a blocului NATO. Țineți minte câte replici au fost adresate Guvernului de la București, precum că România prezintă pericol pentru Rusia din cauza bazelor militare pe care le deține? Dar eu sunt convins că planurile lui Putin vor eșua, după ce el a pus pe jar lumea întreagă prin agenda noului imperialism rus. El a schimbat echilibrul în lume, a creat o criză economică și financiară nemaipomenită și i-a făcut pe marii lideri de pe întreg mapamondul să se consolideze pentru a sprijini Ucraina. Chiar și ultima vizită la Kiev a președinților Franței și României, a cancelarului german și a premierului italian arată că Occidentul a hotărât să pună capăt expansionismului rusesc.

„Medvedev e un papagal ordinar”

- Dle colonel, eu v-aș propune să privim mai obiectiv la situație. Occidentul oferă din ce în ce mai puține arme ucrainenilor, pentru că nicio țară nu vrea să-și golească depozitele de armament. Moscova se pare că a așteptat acest lucru. În aceste condiții, victoria Kievului e puțin probabilă. Nu credeți că, în cele din urmă, pentru a evita escaladarea conflictului cu Rusia, SUA și Europa ar putea să convingă Ucraina să-și cedeze unele teritorii în schimbul păcii?

- Nici nu înclin să cred că Ucraina va ieși învinsă din acest război. Ar putea pierde doar temporar Donețkul și Luganskul, dar NATO are suficiente instrumente pentru a îmbunătăți armata ucraineană. Zilele trecute, președintele Biden a anunțat că SUA va trimite Ucrainei un nou lot de armament de un miliard de dolari. În afară de aceasta, eu mi-am făcut studiile în Ucraina și cunosc foarte bine că oamenii de acolo sunt foarte uniți și își iubesc țara. Agonia lui Putin o simt și rușii, pentru că avem un paradox în Ucraina, unde rușii luptă contra rușilor. În Harkov, de exemplu, rușii reprezintă 90 la sută dintre locuitori. În condițiile respective, Rusia n-are cum să câștige. Da, eu sunt de acord cu președintele Macron și alți lideri, care îl îndeamnă pe președintele Zelenski să se așeze la masă și poate pe undeva să mai cedeze câte ceva, căci fiecare război se încheie cu o pace. Totuși această pace trebuie să fie una echitabilă, fiindcă o pace nedreaptă conduce la noi tensiuni. Ce am câștigat noi în 1992, când am obținut o pace cu arma în mână și astăzi ne putem trezi cu un război în două secunde, dacă ar vrea Kremlinul?

- Cum comentați declarația recentă a lui Dmitri Medvedev, care spunea că, peste doi ani, Ucraina ar putea să nu mai existe ca stat?

- E declarația unui pitic care vrea să-i facă pe plac șefului său, al unui fost amic al lui Putin, care nu costă nimic în lumea asta. A murit Jirinovski și Kremlinul caută alte portavoce, ca să-i încurajeze pe rușii simpli, care nu ies de sub influența alcoolului. Ceea ce nu poate vorbi Putin, vorbesc papagalii lui. Medvedev e un papagal ordinar.

„Doar dacă rușii vor fi fugăriți din Ucraina, problema Transnistriei ar putea să se rezolve de la sine”

- În situația pe care o avem, care ar putea fi viitorul regiunii transnistrene și al R. Moldova, ca stat integru?

- Soluționarea conflictului transnistrean depinde în mare parte de soarta războiului din Ucraina. Vorbesc în cunoștință de cauză, știind cât de mult Rusia ne controla prin intermediul Kievului. Toate ajutoarele financiare, politice, militare etc., le primeam prin Ucraina. E adevărat că și autoritățile noastre au comis multe greșeli, au făcut foarte multe concesii pentru a obține reacții reciproce din partea Moscovei, care aveau un efect invers. Doar dacă rușii vor fi fugăriți din Ucraina, problema Transnistriei ar putea să se rezolve de la sine. Dar și aceasta se va întâmpla numai în cazul unei cotituri istorice, când va slăbi puterea de la Kremlin și nu va mai fi Putin la masa de negocieri. Vom avea neapărat nevoie și de sprijin din partea SUA și a UE. Fără acești doi avocați, care ar impune retragerea trupelor ruse aflate ilegal din stânga Nistrului, lucrurile nu se vor schimba. Numai atunci vom putea schimba și formatul de pacificare, pentru că e criminal și de-a dreptul rușinos să-i avem ca pacificatori pe cei care au împușcat în noi.

- Cu un conflict înghețat și cu trupe de ocupație pe teritoriul său, R. Moldova nu are șanse să devină stat membru al UE, în ciuda tuturor declarațiilor stimulative de ultimă oră ale unor lideri europeni. În acest caz, n-ar fi mai bine totuși să renunțăm la Transnistria?

- Aproape 30 la sută din populația regiunii sunt moldoveni, urmați de ucraineni – cu 26 la sută și ruși - cu 20 sau 22 la sută. Acolo trăiesc verișorii mei și alte rude de-ale mele, vreți să mă dezic de ei?

„În ultimii ani, cinci mii și jumătate dintre camarazii mei de arme au decedat în mizerie și sărăcie”

- Dacă lucrurile nu vor sta chiar așa cum spuneți și într-o bună zi ne vom trezi cu armata rusă la Chișinău, cine va lupta cu ea în condițiile în care aproape tot armamentul pe care-l avem a fost vândut, iar patriotismul cetățenilor noștri a scăzut în mod dramatic în comparație cu anul 1992?

- Politica dusă de guvernanții noștri timp de 30 de ani, reglările de conturi între partide pentru a asigura prosperitatea liderilor lor, jafurile din avutul statului, poclonurile făcute la Moscova, toată bătaia asta de joc față de cetățeni ne-a adus la starea de fapt. Numai în ultimii ani, cinci mii și jumătate dintre camarazii mei de arme au decedat în mizerie și sărăcie. Conducătorii R. Moldova ne-au descurajat, ne-au dezmembrat, ne-au copleșit de incertitudini. Prin urmare, mulți vor prefera să fugă peste hotare în loc să ia arma în mâni și să-și apere țara. Cei mai demni dintre noi, cei mai inteligenți au plecat demult, pentru a asigura un trai decent copiilor lor. Am ferma convingere că în R. Moldova nu au rămas mai mult de un milion și jumătate de oameni, cu toate că oficialii vorbesc despre două milioane și ceva – probabil, le trebuie această cifră pentru alegeri. Și 800 de mii dintre cei rămași sunt pensionari... Ce să zic? Să ne rugăm Domnului ca Ucraina să reziste și să ne fie scut.

- Dar care ar trebui să fie poziția actualei guvernări în contextul războiului din Ucraina?

- Să profite de premisele apărute și să bată mai intens la poarta Bucureștiului. Faptul că Ucraina luptă acum cu cea mai agresivă țară din lume ar trebui să fie o lecție pentru noi. Nu cred că vom fi nici candidați la aderare în UE cu tot ghemul ăsta de probleme: cu o bombă gata să explodeze peste Nistru și cu găgăuzii care mereu îi pupă în fund pe ruși. Numai reunindu-ne cu Țara Mamă, vom putea fi sub scutul NATO. Singura noastră cale este să revenim acasă, acolo unde e cultură, bunăstare și trai decent.

- Nu vă supărați, dar mesajele astea unioniste încep să irite atât timp cât nici Chișinăul, nici Bucureștiul nu-și dorește cu adevărat acest lucru.

- Altă soluție nu avem. Ce avem noi cu lumea slavă? Vreți să mai plutim vreo 30 de ani în mizerie și sărăcie? R. Moldova este creatura unei gafe istorice, pe care e timpul să o lichidăm. Acum ca niciodată avem premise serioase pentru a obține dreptul nostru istoric. Atât Congresul SUA, cât și tratatele de la Viena, cel de la Montevideo și multe alte acte internaționale ne permit să ne reunim. Dacă însă infantilitatea primează pe ambele maluri ale Prutului și vrem să trăim separați, nu avem altă șansă decât să găsim unele căi pentru a intra sub protecția SUA, care dictează ordinea mondială. Credeți că va fi mai ușor?